Lecţia XIV - Revoluţia industrială

Revoluţia industrială

Lecţia a patra a cursului Dr. Harari continuă tema generală a revoluției științifice şi descrie revoluţia industrială. În ultimii 200 ani, confluenţa între știință, imperialism și capitalism au produs revoluția industrială. Omenirea a dobândit pe parcurs resurse energetice enorme care au grăbit producţia mult mai multor lucruri decât înainte, mai repede și mai ieftin. Cum a afectat această schimbare ecologia globală, viaţa de zi cu zi precum și psihologia umană?

Lecţia va încerca să răspundă la aceste întrebări. Aveţi aici notele de curs ale lui Louise Charente, accesibile în original aici: The Industrial Revolution.

Când se termină petrolul

Am văzut că economia modernă crește datorită încrederii noastre în viitor, precum şi datorită capitaliștilor dispuşi să reinvestească profiturile obţinute din creșterea producției. Aceste două motive nu sunt însă suficiente. Creșterea economică necesită de asemenea energie si materii prime. Fără ea, economia nu poate crește. Mulți dintre noi ne întrebăm ce se va întâmpla atunci când sursele energetice și de materii prime vor fi epuizate. Este un subiect esențial pentru dezbaterile în rândul publicului larg, precum și între economiști și oameni de știință. Pericolul ca omenirea să rămână fără sursă de energie și materii prime este de fapt mai mic decât la prima vedere. Pe parcursul ultimelor două sau trei secole ele au fost într-o continuă creştere, în loc să scadă după cum ne-am aștepta. Ori de câte ori apărea o lipsă în domeniul energetic sau a materiilor prime, creșterea economică era amenințată. Investițiilor începeau să curgă în cercetare științifică și tehnologică pe subiectele relevante. Până în prezent, oamenii de ştiinţă şi inginerii au reuşit cu sprijin financiar de fiecare dată să rezolve problema și să găsească modalități mai eficiente de exploatare a resurselor existente, sau tipuri noi de energie și de materii prime.

Lecţia XII - Ştiinţa şi imperialismul

Mariajul între ştiință și imperialism

Continuând subiectul revoluţiei ştiinţifice, lecţia descrie împletirea dintre știință și imperialism. Ştiința modernă s-a dezvoltat în paralel cu imperiile europene moderne. Cucerirea de cunoștințe noi depindea și a făcut la rândul ei posibilă cucerirea de teritorii noi. Lecţia va aborda următoarele chestiuni: care a fost contribuția științei la extinderea imperiilor europene? Cum au contribuit imperiile europene la dezvoltarea științei? De ce totul a început în Europa, mai degrabă decât în China, India, sau în Orientul Mijlociu?

Lecţia este parte a cursului de istorie al Dr Harari predat la zeci de mii de stundenţi la universitatea online Coursera. Conţine notele de curs ale lui Louise Charente, accesibile în original: The Marriage of Science and Empire.

Cercetarea științifică înfloreşte numai sub umbrela religiei, ideologiilor sau forțelor politice care justifică costurile cercetării. Ideologia influențează la rândul ei agenda științifică și determină scopurile practice ale descoperirilor. Pentru a înțelege cu adevărat revoluția științifică, trebuie să înţelegem forțele ideologice, politice și economice care au modelat mediul ştiinţific al fizicii, biologiei sau economiei. Aceste ideologii le-a împins spre anumite destinații și nu spre altele. Dintre toate ideologiile, forțele politice și economice care au modelat știința modernă două cele mai importante sunt imperialismul european și capitalismul.

Ridicarea imperiilor europene

Europa, în special Europa de Vest, era înaintea epocii moderne o zonă săracă și marginalizată a lumii în care nu se întâmpla nimic important. Nu a fost niciodată centrul vreunui mare imperiu. Imperiul Roman este singurul imperiu important european din vremurile pre-moderne, s-a bazat însă pe resurse și bogății aduse din Africa de Nord și provinciile din Orientul Mijlociu. Provinciile din Europa de Vest ale Imperiului Roman au contribuit puțin la bunăstarea imperiului, cu excepția mineralelor și a sclavilor. Europa de Nord era pustie și barbară în vremea romanilor, astfel că aceştia nici nu s-au deranjat să o cucerească. Europa nu a dat înainte de epoca modernă nici o religie importantă, ideologie, mare invenție tehnologică sau sistem economic. Europa a început doar la sfârșitul secolului al 15-lea să devină un centru militar, politic şi cultural important.