Lecţia XII - Ştiinţa şi imperialismul

Mariajul între ştiință și imperialism

Continuând subiectul revoluţiei ştiinţifice, lecţia descrie împletirea dintre știință și imperialism. Ştiința modernă s-a dezvoltat în paralel cu imperiile europene moderne. Cucerirea de cunoștințe noi depindea și a făcut la rândul ei posibilă cucerirea de teritorii noi. Lecţia va aborda următoarele chestiuni: care a fost contribuția științei la extinderea imperiilor europene? Cum au contribuit imperiile europene la dezvoltarea științei? De ce totul a început în Europa, mai degrabă decât în China, India, sau în Orientul Mijlociu?

Lecţia este parte a cursului de istorie al Dr Harari predat la zeci de mii de stundenţi la universitatea online Coursera. Conţine notele de curs ale lui Louise Charente, accesibile în original: The Marriage of Science and Empire.

Cercetarea științifică înfloreşte numai sub umbrela religiei, ideologiilor sau forțelor politice care justifică costurile cercetării. Ideologia influențează la rândul ei agenda științifică și determină scopurile practice ale descoperirilor. Pentru a înțelege cu adevărat revoluția științifică, trebuie să înţelegem forțele ideologice, politice și economice care au modelat mediul ştiinţific al fizicii, biologiei sau economiei. Aceste ideologii le-a împins spre anumite destinații și nu spre altele. Dintre toate ideologiile, forțele politice și economice care au modelat știința modernă două cele mai importante sunt imperialismul european și capitalismul.

Ridicarea imperiilor europene

Europa, în special Europa de Vest, era înaintea epocii moderne o zonă săracă și marginalizată a lumii în care nu se întâmpla nimic important. Nu a fost niciodată centrul vreunui mare imperiu. Imperiul Roman este singurul imperiu important european din vremurile pre-moderne, s-a bazat însă pe resurse și bogății aduse din Africa de Nord și provinciile din Orientul Mijlociu. Provinciile din Europa de Vest ale Imperiului Roman au contribuit puțin la bunăstarea imperiului, cu excepția mineralelor și a sclavilor. Europa de Nord era pustie și barbară în vremea romanilor, astfel că aceştia nici nu s-au deranjat să o cucerească. Europa nu a dat înainte de epoca modernă nici o religie importantă, ideologie, mare invenție tehnologică sau sistem economic. Europa a început doar la sfârșitul secolului al 15-lea să devină un centru militar, politic şi cultural important.

Lecţia VII - NU există dreptate în istorie

NU există dreptate în istorie

Un factor critic în formarea societăților complexe a fost împărțirea populației într-o ierarhie de grupuri. Societățile agricole și industriale au fost construite pe ierarhii de clasă, rasă, etnie şi gen. De ce a nu a fost posibil să se creeze o societate egală și dreaptă? Care este rădăcina profundă a prejudecăților și nedreptăţii? Şi în special, de ce aproape toate societățile cunoscute tratează bărbaţii ca superiorii femeilor? Acestea sunt întrebările la care Dr. Yuval Noe Harari încearcă să răspundă în a șaptea lecţie de din cursul “O scurtă istorie a omenirii”. Această lecţie este ultima parte din secțiunea a doua, Revoluția Agricolă.

Acestea sunt notele de curs ale lui Louse Charente, textul original este accesibil aici: There is No Justice in History.

Ierarhii și organizații

Înțelegerea istoriei umane în mileniile următoare revoluției agricole practic se reduce la o singură întrebare. Cum se pot organiza oamenii în reţele de cooperare în masă fără instinctele biologice necesare pentru a susține aceste structuri? Răspunsul scurt este că oamenii au creat orânduiri imaginare și au inventat scrisul care a umplut golurile lăsate de moștenirea biologică. Vom examina impactul noilor reţele de cooperare în masă asupra vieţii și a relațiilor dintre oameni.