Lecţia XVI - Fericirea modernă

...şi au trait fericiţi până la adânci bătrâneţi

Au făcut cei 500 de ani de descoperiri şi revoluții uimitoare pe oameni mai fericiţi? Sunt oamenii zilelor noastre mai fericiți decât în Evul Mediu, sau în Epoca de Piatră? Dacă nu, atunci care este rostul tuturor schimbărilor? Cele mai multe cărți de istorie ignoră astfel de probleme, dar acestea sunt cele mai importante întrebări pe care le putem pune istoriei. Noile studii în biologie, economie, psihologie oferă perspective fascinante în istoria fericirii umane.

În lecţia aceasta, Dr Harari de la Universitatea Ebraică din Ierusalim discută despre fericire și cum se poate măsura fericirea. El va încerca să descopere dacă progresul global ne-a făcut mai fericiţi. Textul conţine notele de curs ale lui Louise Charente după cursul de pe Coursera, textul în original este accesibil aici: And They Lived Happily Ever After.

Ne-a făcut progresul mai fericiţi?

S-a discutat revoluția științifică şi impactul covârşitor pe care l-a avut asupra lumii și omenirii. Ultimii 500 de ani au fost martorii unor schimbări fără precedent. Planeta s-a unit într-o singură sferă economică. Economia a crescut exponential și omenirea se bucură acum de avantaje care erau în trecut de domeniul viselor. Știința și Revoluția Industrială au dat practic omenirii putere şi energie nelimitată. Ordinea socială s-a transformat radical, la fel și politica, viaţa de zi cu zi și psihologia umană. Dar suntem noi mai fericiți? S-au tradus acumulările ultimelor secole în mai multă fericire? A deschis descoperirea resurselor energetice inepuizabile drumul spre resurse nesecate de fericire? Mergând mai înapoi în timp, putem lărgi această întrebare la scara întregii istorii umane, la toţi cei 70.000 ani de istorie. Au adus cei 70,000 ani de revoluții și schimbări o lume mai bună? Suntem oamenii astăzi mai fericiți decât vânători-culegătorii acum zeci de mii de ani în urmă? Dacă nu, ce sens mai au toate transformările?

Lecţia V - Marea păcăleală a Istoriei

Cea mai mare păcăleală din Istorie

Partea II: Revoluția Agricolă

A cincea lecţie a cursului este şi intrarea în partea a doua a cursului, Revoluția Agricolă. În trecerea la istoria lui Homo sapiens de acum aproximativ 12 000 de ani, Dr. Yuval Noe Harari explică cum oamenii din Orientul Mijlociu, China, și America Centrală au început domesticirea plantelor și a animalelor. El sugerează că de fapt Homo sapiens a fost cel domesticit în acest proces, abandonând o viață de vânător-culegător pentru disconforturile agriculturii. Pentru majoritatea oamenilor neplăcerile au depășit avantajele, revoluția agricolă a făcut viața omului obişnuit mai grea. Acestea sunt notele de curs ale lui Luise Charente, textul original este accesibil aici: History’s Biggest Fraud.

Prima parte a acestui cursul a prezentat evoluția diferitelor specii umane, revoluţia cognitivă, viața și faptele înaintașilor noștri. De asemenea, a studiat impactul vânător-culegătorilor asupra ecologiei mondiale. Sapiens care au trăit în urmă cu 30 mii de ani arătau, gândeau și simțeau deja la fel ca noi. Au fost probabil la fel de inteligenţi, curioşi și sensibili, au avut propriile lor revoluții religioase, mișcări artistice și lupte politice. Nu știm prea multe despre aceste evenimente în principal din lipsa dovezilor, dar asta nu înseamnă că astfel de lucruri nu s-au întâmplat deloc. Mesajul central al Dr. Harari în prima parte a acestui curs a fost că viața strămoșilor noștri vânători-culegători era în multe privințe mai bună decât viața descendenților lor, țărani și muncitori de după revoluția agricolă. Se ridică astfel întrebarea, dacă viaţa vânător-culegătorilor a fost atât de bună, de ce a mai avut loc revoluția agricolă?